Acestea sunt zodiile îngerilor cu chip de om

Aceste trei zodii de femei sunt ingerii lui Dumnezeu. Au cele mai bune calitati si sunt foarte bune la suflet.

Ele par desprinse dintr-o lume ireala.

1. Sagetator

Toate femeile nascute in perioada 22 noiembrie si 21 decembrie, sub semnul Sagetatorului sunt printre cele care se apropie cel mai mult de perfectiune. In primele doua decenii de viata, femeia Sagetator este extrem de expansiva, de nelinistita, scrie kfetele.ro.

Apoi se calmeaza usor-usor si devine una dintre cele mai blande femei. Nu isi pierde independenta si optimismul, insa capata o intelepciune aparte, care o transforma intr-un inger pe pamant.

Daca cineva vine si cere ajutorul, nu o sa fie dezamagit niciodata. Femeia Sagetator este mereu dispusa sa ofere ajutor. Neconditionat.

2. Rac

Un alt inger este femeia din zodia Rac. Cine nu o are prin preajma trebuie neaparat sa caute una.

Are o inima de aur si e tot ceea ce ti-ai putea dori vreodata de a o femeie. Este acea mama grijulie, mereu atenta, acea gospodina perfecta pe care orice barbat si-ar dori-o de sotie, acea amanta pasionala care stie sa asmuta simturile.

Ne putem baza oricand pe nativa acestui semn zodiacal deoarece stim ca se tine de cuvant, chiar si atunci cand situatiile nu par sa ii permita. Femeia Rac nu uita niciodata nimic, amintindu-si aniversarile si zilele de nastere ale tuturor persoanelor pe care le cunoaste. La fel, ii tine minte pe cei care o ajuta la greu si isi va materializa recunostiinta fata de ei.

3. Gemeni

Un alt inger cu chip de om este femeia Gemeni. Este distractiva, isteata, iubitoare si vesnic curioasa. Nu e neaparat cea mai blanda cu putinta, dar este mereu acolo cand ai nevoie, gata sa iti sara in ajutor.

Unele persoane iubesc din tot sufletul si dau totul pentru partenerul de viata. Este si cazul acestei zodii.

Astrele ne dezvaluie care este zodia care isi lasa mari amprente asupra fiecarei persoane pe care o intalnesti si pe care nu o vei uita niciodata pentru ca te va iubi cum nu o va mai face nimeni altcineva.

Acest semn zodiacal este singurul din zodiac care nu este reprezentat de o fiinta. Inseamna echilibru, ordine si egalitate si de aceea, acesti nativi iubesc ca nici o alta zodie.

Rugăciunea către Sfântul Spiridon pentru luminarea minții

Mare făcător de minuni, Sfântul Ierarh Spiridon aduce liniște și grabnic ajutor celor care i se închină cu toată inima și îi slăvesc prin următoarea rugăciune…

Iată mai jos și textul rugăciunii:

„Vrednicule păstor al Bisericii, Sfinte Ierarhe Spiridoane, deși nu avem nici vrednicie și nici pricepere pentru a ne ruga ție cu potrivite cuvinte, totuși venim la tine, sfinte, și mărturisindu-ne multele păcate săvârșite, ne rugăm ție cu smerenie: întinde mâna ta cea dreaptă, cu care de-a lungul vieții ai săvârșit atâtea minuni, și binecuvântează-ne pe noi toți, cei care venim la tine cu credință!

Nădejde a celor care și-au pierdut nădejdea, mângâiere a celor necăjiți, te rugăm fii mijlocitor pentru sufletele noastre cele împovărate de multe ispite și, cu obisnuita ta bunătate și iubire de oameni, roagă-te către Ziditorul tuturor să ne dăruiască vindecare de feluritele boli ale sufletului.

Învrednicește-ne și pe noi, nevrednicii, ca prin mijlocirea ta să ne împărtășim de bunătățile sufletești și trupești făgăduite adevăraților credincioși.

Dăruiește-ne, sfinte, ajutorul tău cu care, biruind otrăvitoarele gânduri care se luptă cu noi neîncetat, să dobândim cele de folos pentru viața aceasta și, mai ales, pentru cea viitoare.

Amin!”

Părintele anesteziei din România: „Toată imunitatea organismului ține de credință. Dumnezeu nu lucrează cu minuni, ci creează oportunități!”

Profesorul universitar dr. George Litaczek, cunoscut ca „parintele anesteziei din Romania”, a vorbit, intr-un interviu acordat Ziare.com, despre problemele societatii romanesti, ale sistemului sanitar, despre interventia de la C o lectiv, dar si despre relatia dintre medicina si credinta.

Prof. univ. George Litarczek, in varsta de 91 de ani, s-a nascut in 1925 in SUA, la Boston, dar a studiat si lucrat in Romania, unde a intemeiat specialitatea anestezie terapie-intensiva. Prin mana lui au trecut nu numai puternicii Romaniei, de la Elena Ceausescu si Gheorghe Gheorghiu Dej, ci si straini, precum fratele lui Kim Ir-sen.

Nu il salvezi numai cu medicina, ci si cu psihicul, trebuie sa-l faci sa lupte. Iar psihicul are nevoie de credinta. Cand traiesti extracorporalizarea, nu te mai poti indoi ca esti carcasa care tine de materialitate si esti om prin starea de constienta umana care nu poate fi definita in termenii actuali ai stiintei. (…) Dumnezeu nu lucreaza cu minuni precum Hristos. Dumnezeu iti creeaza oportunitati.

Reporter: „Traim vremuri in care medicii pleaca pe capete din Romania, unde vad cu ochii. Dvs, desi nascut in SUA si cetatean american, ati ramas in Romania in cea mai crunta perioada din istoria noastra recenta, adica dupa 1945. De ce?”

Prof. G. Litarczek: Da, am dubla cetatenie. Pe deasupra, sunt si de origine germana. Si, totusi, chiar fara a fi membru de partid, la Elias le-am dat anestezie lui Gheorghiu Dej si altor „capete incoronate. Am intrat in partid abia in 1973, cand mi s-a spus ca altfel nu pot fi profesor universitar. Eram deja conferentiar.

Toata lumea ma intreaba de ce nu am plecat din Romania. Pentru ca in anii ’50 am facut, ca gaina, un ou, pe care conjunctura mi-a permis sa-l dezvolt – specialitatea anestezie, care in 1972 a devenit anestezie terapie intensiva.

Reporter: „Cum era inainte de aparitia acestei specialitati?”

Prof. G. Litarczek: Anestezia o dadeau diversi chirurgi, in general cei mai tineri, uneori si surorile. Inainte de anii ’50, cand bolnavul ajungea in stare grava, murea. Era abandonat de medici. Pana cand medicina a invatat ca bolnavii pot fi scapati din situatiile primar grave.

Din anii ’50, la Coltea, am inceput cu chirurgia cardiaca. Ea cerea terapie intensiva. Deci la Coltea s-a nascut terapia intensiva cardiaca, iar la Floreasca, Zorel Filipescu a creat terapia intensiva de urgenta, datorita ministrului adjunct al Sanatatii, care era la Floreasca, si ministrului Voinea Marinescu, care era la noi, la Coltea.

Reporter: „Care e boala Sanatatii de astazi?”

Prof. G. Litarczek: Sanatatea de astazi sufera de boala generala a sistemului – coruptia. Acolo unde ai un manager cat de cat cinstit, care cumpara ce-i trebuie spitalului, treaba merge de bine de rau. Eu am fost sef de clinica la Fundeni si stiu cum este.

Dar e mai mult decat atat: oamenii nu stiu sa gandeasca, nu sunt profesionisti.

Comunistii au avut o viziune organizatorica gandita de Lenin si Stalin, bazata pe industrializare, ceea ce nu era neaparat gresit, pentru ca numai tarile industriale isi pot creste standardul de viata. Si au facut asta cu generatia mea, ingineri, medici educati in sistemul de invatamant dinainte de razboi.

Acum noi vrem sa refacem societatea dinainte cu oameni educati in timpul comunismului. Ceea ce ai invatat in scoala, ceea ce ai vazut in tinerete, iti creeaza coordonatele dupa care faci toate judecatile.

Ma uit la cei de acum, nu gasesc solutii decat in stil centralizat. Va dau un exemplu. Nu are ce cauta Ministerul Sanatatii sa impuna pretul medicamentelor, iar asta deranjeaza tot echilibrul. Apoi, de ce se dau citostasticele numai in spitale, ar trebui sa se gaseasca la orice farmacie sau macar la cateva in fiecare oras si un medic oncolog sa poata pune perfuziile si la el la cabinet.

Solutia lor e ca Guvernul sa dirijeze tot. In lumea capitalista, Guvernul nu dirijeaza, ci creeaza mediul, legislatia, restul e concurenta libera.

Reporter: „Ce trebuie sa stii daca vrei sa inchei o asigurare de viata?”

Prof. G. Litarczek: Povestea cu infectiile e veche si eu am trait-o de la inceputurile ei. Odata cu aparitia interventiilor chirugicale si administrarea antibioticelor de rutina. Penicilina strepto primea toata lumea in post-operator si imediat s-au creat specii rezistente.

Stafilococul auriu da un sepsis cu un soc de o gravitate extraordinara, ucide in mai putin de o ora uneori. Primul caz major a fost la noi la Coltea in ’54. Si de atunci a inceput colaborarea cu Matei Bals, cel dupa care a fost botezat Spitalul.

Continuu am avut morti si am facut dezinfectii. Cand ii aud la televizor ca intreaba cine e de vina pentru infectia intraspitaliceasca, imi vine sa ii strang de gat. E de vina o atitudine generala a medicinei, care a produs germenii rezistenti la antibiotice prin utilizarea aiurea a acestora.

Se vorbeste mult despre cei care au murit in spital, dar foarte putin despre faptul ca 4 dintre cei trimisi in strainatate au murit pe durata transportului. Bolnavii acestia nu se transporta. Ii tratezi in situ pentru ca atunci cand incepi sa tragi de ei…. Dupa accidentul de la schi, Michael Schumacher a fost internat in cel mai apropiat spital care nu e cel mai formidabil din Franta si a stat acolo saptamani intregi, nu l-au mutat.

Reporter: „Ati fost si pacient in sistemul sanitar din Romania?”

Prof. G. Litarczek: Da. Acum 10 ani si mai recent. Fiul meu a suferit o operatie mare, e adevarat dupa chimioterapie facuta la Viena. Dar chirurgia aici a fost facuta.

Reporter: „Care era statutul medicului pe vremea cand dvs. erati in sistem?”

Citeste si:
Ce a declarat intr-o scrisoare Einstein despre Dumnezeu, Biblie si sensul vietii. Totul cu un an inaintea mortii sale
Prof. G. Litarczek: Sa va spun o poveste. Am fost si profesor asistent la Universitatea din Dusseldorf sa tin cursuri de anestezie de conducere. Si, ca sa ma angajeze la universitate, a trebuit sa scot cazierul judiciar. M-am dus, era coada. M-am asezat la rand, am ajuns la ghiseu. Am ajuns dupa jumatate de ora la ghiseu, cand am dat actele functionarului, m-am trezit ca inchide ghiseul si ma intreaba ce caut eu la coada aceea, cand trebuia sa ma duc direct la el. Acum totul e o propaganda contra medicilor.

Reporter: „Nu au si ei o vina?”

Prof. G. Litarczek: Unii sunt complet nerusinati si conditioneaza. Dar problema remunerarii medicului trebuie reglata. Daca nu ii poti da leafa mare, atunci da-i voie pacientului sa-i dea ceva in plus. Daca la spital vrei alt medic decat cel de salon, ar trebui sa platesti, dar oficial, la casierie, cu un tarif facut pe categorii si gradatii ale medicilor. Se produce asa si o filtrare a doctorilor.

In ’65 am fost in Olanda, la Amsterdam, cu bursa OMS si am picat de Paste de garda ca medic primar. In trei zile, am dat numeroase anestezii, unele unor pacienti privati, cei care refuza medicul de salon si doresc unul cu grad mai mare, cum eram eu. Eu nu stiam care sunt pacienti privati si care nu, am luat anesteziile la gramada. La sfarsitul lunii am fost chemat la casierie sa primesc 3.000 de guldeni de la pacientii privati din acele zile. Deci cand ai modele care functioneaza perfect, de ce nu te iei dupa ele?

Reporter: „Cum de reuseati sa iesiti din tara inainte de ’89?”

Prof. G. Litarczek: Lucram la Elias, aveam relatiile necesare, dar eram cuminte, plecam la congrese o data la doi ani. Elena Ceausescu nu ne lasa decat in vacantele oficiale la UMF. La Elias eram cu securistul langa mine. Nu mi-a cerut insa niciodata sa torn pe nimeni. M-au respectat pentru ca era pielea lor in joc. Ei nu se puteau duce in strainatate. Jumatate in CPEx, ei sau nevestele lor, au trecut pe la mine.

Eu i-am dat anestezie si fratelui lui Kim Ir-sen, cand l-a operat mai intai Arseni pe creier, tumora benigna, iar apoi Setlacec.

Reporter: „V-a chemat vreodata cineva dupa 1989 sa va ceara parerea?

Prof. G. Litarczek: Pana la Revolutie am colaborat cu toti ministrii Sanatatii. Dupa Revolutie, nu m-a mai intrebat nimeni nimic. In 1993 am iesit la pensie de la Facultatea de Medicina, in 1995 de la Fundeni, dupa care am mai facut invatamant in retele particulare. 10 ani am fost profesor la Politehnica, am predat un curs de aparatura medicala la catedra de electronica. Pofesorul Tulbure, succesorul meu la Fundeni, baiat destoinic, le-a acoperit necesitatile, eu m-am facut inginer.

Reporter: „V-a parut rau ca n-ati plecat din tara?”

Prof. G. Litarczek: Nu, desi am avut oferte.

Reporter: „Cum vedeti societatea de azi?”

Prof. G. Litarczek: Un haos dominat de incompetenta pentru ca oamenii judeca in parametrii comunisti in care au fost formati. Copiii de azi trebuie sa se formeze in strainatate. Degeaba ajungi comandantul unei grupe care nu asculta de comenzi si face numai ce vrea ea.

De asta guvernantii nici nu pot sa schimbe ceva. Si trebuie plecat de la educatie, tocmai aceea care nu se schimba.

Gandeste vreunul din patura conducatoare ca un american? In SUA, legea e forul suprem. Constitutia americana defineste perfect care e dreptul tau si pana unde se intinde el: pana la drepturile celuilalt. Iar cea care-ti ingradeste drepturile e legea.

Deci suprematia legii, educatie…si disciplina. Ea e secretul societatii germane. E nevoie de solidaritate si ea vine din respect reciproc. Cand ma uit la televiziuni, ma apuca groaza: e o lipsa de respect fata de orice. Iar televiziunile sunt oribile, nu fac decat sa creeze isterie. Cum ajunge unul ceva, da in el, gaseste-i ca are 7 case, trei papuci etc. Acum vad ca au o problema si cu Catedrala Mantuirii. Nu neaparat cu ea, ci cu faptul ca e facuta si din banii publici cu care ar putea fi construite spitale.

Religia e si ea o doctorie. Se ocupa de suflete. Cand credinciosii se roaga, in lobii lor frontali a fost identificata o activitate intensa, care nu exista la necredinciosi.

Bolnavul care spune ca moare chiar moare. Pentru ca el crede ca moare. Nu il salvezi numai cu medicina, ci si cu psihicul, trebuie sa-l faci sa lupte. Iar psihicul are nevoie de credinta. Eu sunt credincios si in toata viata mea am fost ajutat pentru ceea ce m-am rugat.

Reporter: „Depinde de rugaciunea medicului sau a pacientului?”

Prof. G. Litarczek: Depinde de Dumnezeul bolnavului, de cat crede el. Toata imunitatea organismului tine de credinta. Universul functioneaza fara Dumnezeu. El exista numai in creierul omului.

Eu am avut traire de despartire in doua. La doua saptamani dupa operatia de acum 10 ani, am facut o hemoragie secundara cu trei litri de sange pierdut, si in sala de operatie ma vedeam pe mine si intreaga interventie din tavan. Le-am descris apoi exact ce faceau fiecare. Carcasa mea era pe masa.

Si cand traiesti extracorporalizarea, nu te mai poti indoi ca esti carcasa care tine de materialitate si esti om prin starea de constienta umana care nu poate fi definita in termenii actuali ai stiintei. Adica sufletul si memoria din el. Creierul e doar in interfata.

Reporter: „Si amnezia?”

Prof. G. Litarczek: Nu sufletul uita, ci mecanismul material, interfata nu mai functioneaza.

Reporter: „Ati experimentat miracole in cariera?”

Prof. G. Litarczek: Dumnezeu nu lucreaza cu minuni precum Hristos. Dumnezeu iti creeaza oportunitati. Iti vine ajutorul de langa tine. Trece o ocazie si trebuie doar sa intinzi mana.

Astrolog Mariana Cojocaru: „Femeile lui Dumnezeu în 2019 – Sunt protejate și au lumea la picioare”

2019 este aici, iar horoscopul pare sa vina cu vesti excelente, atat pe plan amoros, dar mai ales pe plan financiar, pentru unele zodii.

Femeia Taur

Nativele zodiei Taur vor simti ca il prind pe Dumnezeu de picior. Dupa ce timp de multi ani au fost nevoite sa traiasca avand multe lipsuri financiare, norocul incepe sa le surada in anul 2019, scrie kfetele.ro.

Este o perioada extrem de buna pentru ele, pentru a-si gasi locul de munca dorit. Anumite promovari sau chiar si niste mosteniri ii vor ajuta sa se echilibreze pe plan financiar si sa duca o viata mult mai buna din acest punct de vedere.

Mai mult decat atat, pot sa dea lovitura si in afaceri, iar faptul ca sunt extrem de seriosi la locul de munca ii va ajuta sa isi indeplineasca acest vis inca din primele luni ale anului.

Femeia Leu

A doua zodie care are mari sanse sa se imbogateasca anul viitor este zodia Leu. Acestia vor reusi sa vada potentialul in unele afaceri in care altii nu vor avea prea multa incredere. Tocmai aceasta „inconstienta” ii va ajuta sa gaseasca niste afaceri care aduc bani rapid. De asemenea, vor avea un spirit organizatoric foarte bun, iar acest lucru va fi vazut si de superiori, care le pot propune o promovare.

Acest lucru va veni, de asemenea, cu o marire de salariu. Daca vor trage tare in anul viitor, sunt toate sansele sa ajunga sa castige o suma de bani care sa le permita sa traiasca un stil de viata extravagant, asa cum multi nativi ai zodiei isi doresc.

Femeia Capricorn

Si nativele zodiei Capricorn au ocazia sa isi schimbe viata in anul 2019, mai ales ca viseaza de mult timp acest lucru si sunt cunoscuti pentru seriozitatea de care dau dovada. In anul viitor, acest lucru va putea fi vazut exact de cine trebuie, iar anul 2019 ii poate prinde cu mai multi bani in buzunar.

Femeia Berbec

Vei avea parte de destul de multe provocari pe acest plan in 2019, dar multe dintre ele se pot dovedi oportunitati de a creste in cariera si de a te implini financiar. Poate ca nu se va lasa cu o promovare, dar cel putin, primesti semnale ca esti pe directia potrivita si ca evoluezi intr-acolo.

Aprinde zilnic tămâie în casă – Nu vei mai avea niciodată probleme

„Tămâie aducem Ție, Hristoase, rostește preotul înaintea Liturghiei, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de Ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh.”

Sfinții părinți ne îndeamnă să aprindem zilnic tămâie și astfel nu vom mai avea niciodată probleme în viață!

Cum se aprinde tămâia?

Prin prezența Sfântului Duh dar și ca supunere în fața Domnului, respingând orice alt stăpân, mirosul de tămâie are incredibila putere să alunge orice forță a răului, indiferent de unde ar veni aceasta: de la vrăjmașul diavol sau dar la de oameni, îndepărtând lucrarea diavolească și a duhurilor rele.

Pentru a aprinde tămâia, credinciosul trebuie să folosească un cărbune special, indiferent că e vorba de pastile sau praf, care se achiziționează de la orice biserică sau mănăstire sau cărbuni aprinși.

O altă variantă, folosită mai des în zilele noastre este o bucățică de vată îmbibată cu alcool, dar aceasta nu este recomandată. Tămâia se aprinde odată cu începerea rugăciunilor și trebuie făcută de un bărbat credincios sau o femeie curată. Este indicat să fie tămâiate toate camerele, dar și vasele, hainele sau mâncarea care se va da de pomană.

Povestea semaforului – Preot Constantin Necula

O mamă și o fiică. La trecere de pietoni. Semafor. 46 de secunde. Mai puțin de un minut. Atât le-am zărit. Dinaintea mea. Îmbrățișate. Mama avea capul acoperit. Palidă. Semn vizibil de terapie. Chimioterapie.

Fetița îi săruta mâinile. 28 de secunde. Mai puțin de jumătate de minut. Sensibilă, toamna își plouă cerul. Secundele rămase sunt prea puține. Toți aleargă să se ascundă de rafala norilor.

Ele două nu.

Stau până când semaforul, verde, le-a îngăduit să treacă. Intră în Parcul Astra. Nu se grăbesc. Deloc. Ploaia nu pare să le ude, sau nici nu le plouă. Fetița ia un măr din mâna mamei, zâmbind, ca un soare cu dinți în mijlocul ploii. Ochii mamei s-au înseninat.

„Părinte, zice, nu mă mai știți.

Acum 3 luni ați venit la spital și mi-ați zis că mult poate rugăciunea copilului pentru mama sa.
Mulțumesc Părinte, azi am aflat, de la un al treilea set de analize, că sunt bine. Am scăpat”. Și mai scapă un: „deocamdată!”.

Sărut mâna fetiței. Are gust de măr roșu. Nici pentru mine ploaia nu mai există. Ele, calme, gata de veșnicie. Semaforul, în urmă, blocat pe verde. Trăim.

Preoții spun că îl superi pe Dumnezeu – Abaterea pe care o faci când aprinzi lumănări la biserică

Cu totii aprindem cate o lumanare cand mergem la biserica, fie ca o punem la „Vii” sau la „Adormiti”.

Lumanarea simbolizeaza puritatea, iluminarea caii pe care sufletele o urmeaza in viata si dincolo de ea.

Ce trebuie sa faci cand aprinzi lumanari in biserica

Marii duhovnici spun ca mai toti crestinii fac o greseala care il supara pe Dumnezeu atunci cand depun o lumanare in altarele din fata bisericilor.

Semnificatia aprinderii unei lumanari este extrem de importanta. Dumnezeu nu se uita la mainile pline, spun preotii si teologii, ci la mainile curate.

Prima conditie in aprinderea unei lumanari este rugaciunea.

Multi crestini aprind lumanarile si isi fac doar cruce, iar in acest fel omit sa se mai roage crezand ca este suficient.

Preotii spun ca se ia in considerare flacara mintii si nu flacara de la lumanare, care reprezinta materialul.

Ori, asa cum se stie, intunericul material si spiritual este aducator de deznadejde, de pustietate.

Mai mult, lumanarea aprinsa in biserica ori in afara ei are caracter de jertfa. Daruirea unei lumanari celui amarat, care vrea sa o aprinda in memoria unei persoane dragi, este tot un act de jertfa.

De ce aprindem lumânări la biserică

Cum se aprind în mod corect lumânările pentru vii și adormiți?

– Cum se aprind în mod corect lumânările pentru vii și adormiți? Se aprinde o lumânare pentru o persoană sau pentru mai multe persoane?

Arhimandrit Mihail Daniliuc:

– Cel care aprinde o lumânare se arată a fi iubitor de Dumnezeu, de Hristos, care este „lumina lumii”. Deci lumina lumânării închipuie în primul rând pe Cel ce este izvorul luminii și al iubirii, pe Hristos Domnul.

Lumânarea este, totodată și un semn al jertfei curate pe care credinciosul o aduce în fața lui Dumnezeu. Deci accentul să nu cadă numaidecât pe numărul lor, ci pe modul cum săvârșim acest gest liturgic.

Dacă bănuții îngăduie este bine să aprind câte o lumânare pentru cei pentru care mă rog, vii și adormiți. Dar, dacă nu-mi permit să fac acest lucru, pot aprinde o lumânare pentru cei vii, pomenindu-i pe fiecare după nume, și una pentru cei adormiti, după aceeași rânduială, zicând „Pomenește Doamne pe robii Tăi (și spui numele).”

– Ce rugăciuni să spunem atunci când aprindem lumânări pentru vii sau adormiți?

Pr Andrei Atudori:

– Atunci când aprinzi o lumânare pentru cei vii sau pentru cei adormiți poți să spui așa: pentru vii – „Pomenește Doamne pe robii Tăi (și spui numele)” iar pentru adormiți – „Pomenește Doamne pe adormiții robii Tăi (și spui numele)”.

Dacă ai vreo cerere specială atunci spune-i lui Dumnezeu gândul tău așa cum poți. El știe ce este de folos tuturor!

Te iert, dar nu pentru că meriți, ci pentru că merit eu pacea

Te iert, dar învăț și o lecție. Nu te voi urî, dar nu mă voi mai apropia prea mult de tine, ca să nu mă mai rănești din nou. Nu te iert pentru că meriți iertare, ci pentru că merit eu pacea.

Există două tipuri de iertare. Prima este când ierți și dai o a doua șansă. Cealaltă este atunci când ierți, dar alegi să continui fără acea persoană. Ei bine, de data asta întorc spatele durerii … Merg pe drumul… SINELUI meu!

Te iert, dar nu înseamnă că îți accept comportamentul sau mai am încredere în tine. Te-am iertat pentru mine; pentru că îmi vreau viața înapoi; pentru că trebuie să merg mai departe.

Faptul că te-am iertat nu înseamnă că accept ceea ce ai făcut; înseamnă pur și simplu că am făcut pace cu mine. Nu te voi lăsa să mă controlezi pe mine sau viața mea, din nou.

Am ales să rup cătușele care m-au legat. Eu aleg să nu privesc înapoi pentru că nu pot să schimb nimic.

Nu îmi voi mai polua inima cu amărăciune, frică, neîncredere sau furie. Te-am iertat pentru că ura este doar o altă modalitate de a rămâne legată de tine.

Niciodată n-am știut cât de tare sunt, până când nu a trebuit să iert pe cineva căruia nu-i pare rău pentru ceea ce a făcut și să accept scuzele pe care nu le-am primit niciodată.

Uneori nu știi cât de tare ești până când a fi puternic este singura alegere pe care o ai.

La final, vreau să spun că „Îți mulțumesc pentru această experiență”, pentru că, evident, a fost o lecție pe care a trebuit să o învăț; să înțeleg că eu, eu însumi, sunt persoana care ar trebui să fie cea mai importantă pentru mine!

Cum arată generația femeilor trecute de 50 de ani?

Sa nu ne mai prefacem, traim intr-o lume a superficialului, in care femeile trecute de 50 de ani, brusc, nu mai pot fi angajate, au disparut de pe ecranele televizoarelor, nu mai intra in cinematografe, nu mai merg la spectacole, nu calatoresc peste hotare, nu merg la odihna la mare.

Unde sunt aceste femei?

Sunt in spitale, in piete si in apartamente.

Rar ies din casa, caci li s-a inoculat ideea ca nu mai este nevoie de ele, de parca ar fi rebuturi…

O intreaga generatie a disparut si nimeni nu se intreaba unde este. Iar noi continuam sa scandam: “Copiii sunt viitorul!”

Nu, nu copiii sunt viitorul nostru, ci aceste femei, caci tocmai acesta e viitorul care ne asteapta.

Toata cariera, toata publicitatea este creata pe corpurile frumoase ale domnisoarelor tinere, iar milioanele de capete carunte sunt pur si simplu disparute.

De ce?! Oare de ce domnisoarele nu se infricoseaza de aceasta imagine? Caci tocmai asta le asteapta in viitorul nu foarte indepartat.

Tinerele s-ar putea revolta: “Dar oare nu meritam aceasta atentie?” Ba o meritati. Si noi o meritam.

Mintile barbatilor au fost umplute de femei usoare, “de unica folosinta”, in care e foarte greu sa gasesti ceva natural.

Va imaginati poeziile dedicate unor astfel de femei?

Noi le ignoram pe cele care au un stil, au gust si rafinament, cunosc ce este eleganta si feminitatea. Si mai presus de toate stiu ce inseamna sa fii o femeie, o sotie, o mama si o bunica adevarata.

Problema femeilor promovate prin mass-media e ca pe la 30 de ani isi vor pierde frumusetea fetei, la 40 a ochilor, la 50 a siluetei. Si probabil vor sfarsi prin a-si publica biografia in tot felul de reviste pentru feministe frustrate.

O astfel de femeie nu va putea creste niciodata un geniu si nu va putea fi sotia unui erou. Iar generatia “disparuta” e cea care creeaza oameni de valoare.

Ele apreciaza umorul, arta, arhitectura si tot frumosul din lume si sunt capabile sa transmita aceasta viziune si barbatilor.

In aceasta vara am fost la un concert la care am avut norocul sa vad aceasta generatie disparuta. Erau femei elegante, demne, care nu-ti trezeau nimic altceva decat admiratie.

Erau femei de 55-85 de ani, care aplaudau, se veseleau, dansau si glumeau – toate facute cu decenta si un bun simt pe care astazi rar il mai intalnesti.

A fost o imagine ca din poveste. Am vazut acolo o multime de femei lipsite de vulgaritate si ingamfare. Am vazut acolo femei cu personalitate, care iti impun un respect absolut firesc.

Dragi femei trecute de 50, nu va mai ascundeti, noi avem nevoie de voi!

Trebuie să citim cu toții acest articol – Nu contează ce se întâmplă în viața noastră acum

Era o zi ca oricare alta, atunci când am luat hotărârea să termin cu tot și cu toate.

Am decis să renunț la serviciul pe care îl aveam, să termin cu relația în care eram, să rup orice relație cu Dumnezeu.

Dar, înainte de asta, m-am dus în pădure, pentru că, de obicei, aici purtam discuțiile cu Dumnezeu, și m-am gândit să îi mai acord o șansă.

Ajungând acolo, l-am întrebat :

”Doamne, poți să-mi dai un motiv să nu renunț?”

Răspunsul Său m-a surprins:

”Uită-te în jurul tău! Vezi feriga și bambusul de lângă tine?”, mi-a zis el.

I-am răspuns:

”Da”.

El a continuat:

”când le-am plantat am avut mare grijă de ele. Le-am plantat la lumină, le-am udat constant, astfel feriga a crescut repede. Haina ei verde a acoperit pământul, dar cu bambusul nu s-a întâmplat nimic, dar nu am renunțat. În cel de-al doilea an, feriga a devenit și mai viguroasă și mai verde, dar sămânța de bambus nu a dat niciun semn. Și totuși, nu am renunțat.”

”În cel de-al treilea an”, continuă Dumnezeu, ”feriga devenea din ce în ce mai frumoasă, iar bambusul nu creștea nici măcar un pic. În al patrulea an, bambusul se încăpățânase să nu facă nimic, dar eu tot nu am renunțat.

Apoi, în al cincilea an, a răsărit un mugure , comparativ cu feriga era prea mic și insignifiant, dar 6 luni mai târziu bambusul se înălțase la peste 3 m. Cei cinci ani care trecuseră, îi folosise ca să își dezvolte rădăcinile, să poată supraviețui. Nu am dat nici uneia dintre creațiile mele o provocare pe care să nu o poată trece.”

După aceea m-a întrebat :

”Copilul meu, știi că în tot acest timp în care ai suferit și te-ai luptat, de fapt ți-ai dezvoltat rădăcinile? Nu am renunțat la bambus, nu o să renunț niciodată la tine.”

”Niciodată să nu te compari cu ceilalți”, a continuat el.” Bambusul l-am creat cu un alt scop, decât feriga, chiar dacă ambele înfrumusețează pădurea. Așa că, stai liniștit. Timpul tău va veni și în curând te vei înălța și tu, la fel ca bambusul.”

Iar eu am întrebat:

” Cât de sus o să mă înalț, Doamne?”

El mi-a răspuns liniștit:

”Cât de sus se va înălța bambusul?”

Confuz, am întrebat:

”Cât de sus poate!?”

Dumnezeu mi-a răspuns:

”Da, înălțându-te tu mă vei onora pe Mine”.

După această conversație, am părăsit pădurea și am hotărât să scriu această poveste. Și sper să poți vedea că Dumnezeu nu renunță niciodată la tine, așa că nici tu nu ar trebui să renunți la El!

Orice problemă pe care Dumnezeu ne-o așează în cale, nu face decât să ne întărească, nimic nu este peste puterile noastre!

Alte articole