A făcut o facultate, știe 4 limbi străine, dar s-a angajat ca șoferiță pe TIR

Maria Daniela Cioanca, o bistriteanca frumoasa, de numai 22 de ani. Impreuna cu prietenul ei (Lucian FLorea – 26 de ani), cu care formeaza un echipaj, curajoasa soferita de TIR strabate Europa in lung si-n lat la volanul unui cap tractor Volvo FH de 500 de cai putere. Pentru cei doi tineri, camionul este o sursa importanta de venit, dar si sansa de a vizita impreuna unele dintre cele mai frumoase si romantice orase din Europa: Paris, Bruxelles, Barcelona, Madrid… Pauzele de week-end sunt un bun prilej de plimbare.

Dupa cum stim, parcarile de camioane se afla undeva in afara oraselor. Cei doi tineri folosesc transportul in comun sau rolele pentru a ajunge mai repede in centru.

“In 2010 am absolvit Liceul Radu Petrescu in Prundu Bargaului, apoi m-am inscris la facultate, la Bistrita la UBB, la FSPAC, sectia Administratie Publica. In anul doi de facultate, iubitul meu, detinand permisul de conducere B-E, C-E, s-a angajat la o firma din Spania care detine camioane inmatriculate si in Romania. Am hotarat amandoi sa obtin permisul categoria C-E si atestatele necesare si sa lucram amandoi pe camion dupa ce imi dau licenta in anul trei. Zis si facut… Am absolvit si la scurt timp am venit amandoi si am inceput lucrul pe camion. Am stat 6 luni incontinuu numai in camion. Aici e casa noastra…bucataria..living-ul… dressing-ul…tot. Multora li se pare ciudat, dar eu m-am obisnuit foarte repede si imi place ceea ce fac”, relateaza Daniela pentru bistriteanul.ro.

Fata recunoaste ca meseria de sofer de TIR este foarte potrivita pentru urmatorii cativa ani. Aceasta slujba ii ofera posibilitatea sa stranga bani pentru viitor. Dupa ce va avea primul copil, tanara soferita spune ca va renunta la aceasta meserie, in favoarea familiei.

”Dupa cum le spuneam si prietenelor mele, atunci cand ii spun cuiva unde lucrez i se pare atat de ciudat si de greu. In schimb, eu consider ca nu e o munca atat de grea, presupune foarte multa atentie si conditie psihica. Oboseala e cel mai mare dusman al unui camionagiu deoarece un program de condus are 21 de ore. Noi conducem 18 ore plus inca 2 ore peste cele 18 atunci cand nu ajungem la destinatie. Conditia este sa ne incadram in cele 21 de ore. Trebuie multa atentie, iar oboseala trebuie sa nu puna stapanire pe noi atunci cand conducem. Tot timpul ma gandesc la responsabilitatea care imi revine atunci cand conduc. Ma gandesc la viata mea si la a celorlalti participanti la trafic. De cand lucrez am vazut peste 20 de camioane rasturnate, oameni decedati, multi raniti si haos pe autobanda. Doar cand imi amintesc de ele imi sare somnul” – ne povesteste cu un aer serios si grav Daniela Maria Cioanca. Este convinsa ”ca o fata da dovada de mai multa prudenta la volan decat un barbat. E adevarat ca ei sunt mai priceputi si mai indemanatici, conduc mai bine. Dar nici cu fetele nu imi e rusine…Pe camion am invatat ca niciunul dintre soferi nu ne-am nascut “experimentati”…Toti am pornit de jos, niciunul nu am stiut sa conducem camionul…toti am fost egali odata..toti am invatat si fiecare dintre noi mai are de invatat in fiecare zi cate ceva despre soferie. Am invatat si m-am obisnuit cu ideea ca viata noastra e in mainile noastre si o singura miscare gresita poate provoca o tragedie.” – sursa: bistriteanul.ro

,,M-a impresionat foarte mult modul de gandire al strainilor. Aici vorbim de Germania, in primul rand. Facand o comparatie cu tara noastra, imi pare enorm de rau ca niciodata nu vom ajunge la nivelul lor. Si nu ma refer numai la situatia economica dintre cele doua tari. Ma refer la comportament, la comportamentul persoanelor ce le intalnesc zi de zi sau la comportamentul participantilor la trafic. Nu ii acuz sub nicio forma pe semenii mei din Romania. Imi pare rau pentru noi, toti romanii, ca nu suntem cu un pas mai in fata deoarece meritam ceva mult mai bun. Meritam sa lucram toti la noi acasa, nu sa fim sluga strainului si sa ducem dorul de cei dragi”

Loading...